🌳 Povestea Pomilor (RO)

La început nu erau doi pomi.
Era doar un Fruct — tainic, plin de sămânță, cu gând de drum lung.
Un fruct care a ales să se desfacă în două semințe.
Una alerga spre răsărit, cealaltă spre apus.
Și-au fost sădite de vânt, udate de ploaie,
sărutate de soare, adormite sub lună.

Dar n-au uitat că au fost cândva un întreg.
Așa că au crescut…
nu în linie, nu în răspăr,
ci în spirală — căutând îmbrățișarea.

Crescând, au devenit frumuseți solide, strălucitoare,
cu trunchiuri ferme, frunze ca niște oglinzi ale luminii.
Pomii erau întregi. Compleți.
Și totuși, pentru mult timp, n-au rodit.

Poate că nu toate roadele se nasc din grabă.
Poate că nu toate roadele vin din flori.
Poate că unele roade sunt invizibile — dar cresc tainic în crengi, în adâncuri, în răbdare.

Uneori, rodul vine târziu.
Așteptat. Sau neștiut.
Și chiar dacă pomul e deja o minune prin simpla lui statornicie,
e nevoie de un ochi limpede ca să-l vadă întreg,
să-i recunoască potențialul…

Căci uneori, frumusețea se gustă ca un lucru simplu — făcut prin muncă,
subtil de aflat, dulce de simțit…
dar cu un sâmbure amar,
aproape de nerecunoscut.

Și poate abia atunci rodul alege pomul.
Nu invers.

Și cresc împreună. În spirală.
În lumină.

🌳 The Story of the Trees(ENG)

In the beginning, there were not two trees.
There was just a Fruit — mysterious, full of seeds, with thoughts of a long journey.
A fruit that chose to split into two seeds.
One ran towards the east, the other towards the west.
And they were planted by the wind, watered by the rain,
kissed by the sun, asleep under the moon.

But they did not forget that they were once a whole.
So they grew…
not in a line, not in disarray,
but in a spiral — seeking the embrace.

As they grew, they became solid, shimmering beauties,
with sturdy trunks, leaves like mirrors of light.
The trees were whole. Complete.
And yet, for a long time, they bore no fruit.

Perhaps not all fruits are borne out of haste.
Perhaps not all fruits come from flowers.
Perhaps some fruits are invisible — but they grow secretly in branches, in depths, in patience.

Sometimes, the fruit comes late.
Expected. Or unknown.
And even if the tree is already a miracle by its mere steadfastness,
a clear eye is needed to see it whole,
to recognize its potential…

For sometimes, beauty is tasted like a simple thing — made through work,
subtly found, sweet to feel…
but with a bitter kernel,
almost unrecognizable.

And perhaps only then does the fruit choose the tree.
Not the other way around.

And they grow together. In a spiral.
In light.